Profesor consilier şcolar Liliana
Şmira
Cabinetul de Asistenţă
Psihopedagogică al Colegiului Tehnic ,,Anghel Saligny” Tulcea
Manifestarea
depresiei la adolescenţi este asemănătoare
cu cea a adultului : lentoarea , anxietatea, sentimentul inutilităţii,
devalorizarea, reducerea capacităţii cognitive, dificultăţi de concentrare,
subapreciere, culpabilitate, pierderea sau reducerea stimei de sine, autoevaluare
negativă, indiferenţă afectivă, indecizie,
tristetea, sunt strâns legate de un sentiment al timpului suspendat. Între
pierdere si regăsire se situează starea de depresie , moment de dezordine , de
aşteptare .
Uneori tulburările depresive sunt însoţite sau
mascate de simptome mai putin evidente cum ar fi : tulburări fizice diverse,
tulburări alimentare (bulimie, anorexie), tulburări de comportament (fuga de
acasă, absenteism şcolar), delincvenţa, utilizarea drogurilor sau a alcoolului.
Apariţia unor
astfel de comportamente schimbă radical
modul de viaţă şi poate sugera un proces depresiv acut.
Depresia
adolescentului se poate manifesta după un eveniment psihotraumatizant sau în
cadrul unui episod nevrotic sau pot fi descoperite psihoze maniaco - depresive.
Astfel , în
legatură cu apariţia depresiei în adolesceţă este important de ştiut care este
trecutul infantil al adolescenţilor, contextul familial şi dacă sunt doar
manifestări subiective, care fac parte
din universul adolescentin. Din punct de vedere
psihologic, adolescența se caracterizează prin impulsivitate, instabilitate și
emotivitate. Adolescentul se află mereu în dezechilibru, într-o stare de
conflict. Este dornic să experimenteze înainte de a reflecta. De asemenea,
adolescenții nu caută ajutor dacă suferă de depresie, pentru că ei cred că este
normal să se simtă deprimați, ei vor învinovăți pe altcineva sau altceva
pentru simptomele lor sau ei cred ca în acel moment nu au nevoie de ajutor.
Sindromul de
morocăneala descries de P. Male nu este o boală depresivă, dar este o stare
depresivă tranzitorie la adolescentul forţat să abandoneze iluziile copilăriei
şi să accepte necesităţile şi
responsabilităţile vârstei adulte.
Adolescentul arată dezinteres , plictiseală , dificultăţi
în formarea proiectelor şi angajarea în diverse activităţi , dar fară a cădea
pradă unei tristeţi chinuitoare.
Depresia atipică
poate fi observată de asemenea la adolescent alături de întrebări anxioase
referitoare la integritatea corporală (angoasă de depersonalizare).
În depresiile
atipice se constată o anumită răceală afectivă , o detaşare, o indiferenţă, cu
propuneri vagi şi abstracte de a explica starea , temele dezvoltate nu par să
indice dispoziţia depresivă , dar sunt cauzate, ermetice, fără a se înscrie
într-o viziune pesimistă sau de neputinţă.
Depresia mascată
cuprinde manifestări inclusiv somatice
care maschează cu o diversitate de tulburări vegetative sau tulburări organice
funcţionale simptomele psihice de fond ale depresiei.
Procesul
depresiv este mascat (acoperit) de o diversitate de tulburări negative sau
tulburări organice funcţionale – cele mai semnificative manifestări ale
depresiei mascate sunt: insomniile, cefalee, impresia de sufocare, tulburări
gastro intestinale , tulburări cardiace etc.
Acuzele
somatice maschează deseori simtomele
depresiei si anume:
- manifestari cu aparenţă isterică / măşti nevrotice;
-
episoade de agitaţie cu agresivitate , tablouri cu stupoare psihică şi motorie
/măşti comportamentale;
- sindromul confuzional , dezorientare în timp
şi spaţiu, lentoare psihică globală/mască organică;
-
simptomele unui puseu delirant sau de schizofrenie ,prin prezenţa sindromului
de influienţă a halucinaţiilor / măşti
psihotice.
Criteriile după care se stabileşte prezenţa
unei depresii:
– dispoziţie
caracterizatǎ de tristeţe, deprimare, neadaptare, descurajare, supǎrare la care
se mai pot adǎuga plângeri de lipsa sentimentelor, de stǎri de anxietate; aceastǎ
dispoziţie poate fi relatatǎ de subiect sau observatǎ din expresia facialǎ sau
din conduitǎ; unii adolescenţi acuzǎ dureri somatice, mai mult decât sentimente
de tristeţe, descriu sau manifestǎ creşterea instabilităţii (furie persistentǎ,
tendinţǎ de a rǎspunde cu mânie, de a-i blama pe alţii, de a exagera
frustrǎrile);
– pierderea
interesului sau a plǎcerii este un simptom des întâlnit în episodul depresiv.;
acesta se manifestǎ prin dezinteresul faţǎ de activitǎţile anterior plǎcute,
retragerea socialǎ sau neglijarea activităţii şcolare;
– schimbǎri în
sfera apetitului
(scăderea sau creşterea ponderală semnificativă în absenţa unui regim alimentar ); unii afirmǎ
cǎ trebuie sǎ depunǎ efort pentru a mânca, alţii dimpotrivǎ, descriu o creştere
semnificativǎ a poftei de mâncare şi chiar o direcţionare spre anumite alimente
(de exemplu dulciuri);
– perturbǎri
ale somnului care pot lua forma insomniei sau a hipersomniei.; insomnia
iniţialǎ se manifestǎ prin trezire în timpul nopţii şi dificultǎţi în reluarea
somnului, care poate fi urmatǎ de o insomnie terminalǎ când individul se
trezeşte mult prea devreme şi nu poate adormi.; hipersomnia se manifestǎ prin
episoade prelungite de somn noaptea sau ziua;
– schimbǎri în
psihomotricitate care includ stǎri de agitaţie (subiectul nu poate sta
liniştit, se mişcǎ, se plimbǎ, îşi frǎmântǎ mâinile, îşi freacǎ sau îşi
scarpinǎ pielea sau hainele) sau retardare (încetinirea vorbirii, mişcǎrilor);
agitaţia sau retardul psihomotor trebuie sǎ fie destul de severe deoarece numai
astfel pot fi observate de cei din jur;
– diminuarea
energiei, obosealǎ.; acestea sunt simptome frecvent întâlnite, subiectul preluând
o stare de epuizare fǎrǎ sǎ fi depus un efort fizic major.; cele mai mici
sarcini par sǎ solicite efort substanţial, adesea se resimte o diminuare a
eficienţei rezolvǎrii sarcinilor;
– sentimente de
culpabilitate şi de devalorizare; pot cuprinde evaluǎri negative nerealiste ale
unor preocupǎri legate de valoarea sau vinovǎţia personalǎ sau în meditaţii pe
seama unor eşecuri minore din trecut; adolescenţii interpreteazǎ greşit
(negativ) orice eveniment, punându-l pe seama defectelor personale care nu sunt
întotdeauna reale; sunt exagerat de responsabili şi se culpabilizeazǎ pentru
orice se întâmplǎ.; se autoblameazǎ pentru existenţa bolii, pentru eşecul
intervenit în domeniile social, personal sau/şi şcolar;
– slǎbirea
abilitǎţiilor cognitive ,dificultaţi de concentrare sau decizie şi dificultǎţi
de atenţie; pot scade performanţele şcolare pe fondul unei slabe concentrǎri;
– gânduri
despre moarte, ideaţie suicidarǎ. Asemenea gânduri pornesc de la credinţa cǎ
celorlalţi le-ar fi mai bine dacǎ subiectul în cauzǎ ar fi mort, ajungându-se
la planuri de suicid sau chiar la tentative; totuşi motivaţia suicidului poate
include dorinţa individului de a renunţa, de a se da bǎtut în faţa obstacolelor
percepute ca insuportabile sau de a pune capǎt unei dureri emoţionale intense
perceputǎ ca fiind fǎrǎ ieşire.
Persoanele
depresive se prezintǎ adesea cu lamentaţii, iritabilitate, anxietate, fobie,
meditaţie obsesivǎ, îngrijorare excesivǎ în legǎturǎ cu sǎnǎtatea fizicǎ, unii
dintre ei având atacuri de panicǎ, dificultǎţi în funcţionarea socialǎ. Acestea
din urma pot duce la probleme relaţionale, educaţionale, probleme legate de abuzul de alcool sau alte
substanţe etc.
Factorii de risc ai depresiei sunt reprezentați de
disfunctionalităţi în mediul familial cu sau fără divorțul părinților. În
familiile acestor adolescenți găsim trăsături comune, ca: prezența conflictelor
parentale și conjugale, abuzuri fizice sau psihice, un mediu violent,
alcoolismul unuia sau al ambilor părinți, indiferența față de adolescent, lipsa
de maturitate a mamei, dificultăți de comunicare sau chiar lipsa acesteia,
neînțelegerea, nerecunoașterea individualității adolescentului, dificultăţi de
identitate sexuală, atitudini negative sau neglijenţe ale părinților, lipsa
implicării emoționale, abandonul sau rejecția adolescentului.
La nivelul controlului parental, un control excesiv
poate descuraja independența și realizarea de sine. Adolescentul dominat poate
să se simtă neputincios în a schimba ce nu poate tolera.
Iar la polul opus, inconsistența sau lipsa
controlului se traduc în indiferența părinților față de adolescent cu
consecința unui sentiment de neglijare, de devalorizare, cu apariția carențelor
afective și educative, care sunt deseori specifice adolescenților depresivi.
Diagnosticul şi abordarea terapeutică este foarte
importantă în cazul adolescentilor depresivi , datorită vârste, dar şi a
contextului în care aceştia activează (mediul familial, mediul şcolar).
Tratamentul cuprinde pe lângă medicaţia specifică,
consiliere sau terapie individuală, dar în functie de alegerea personală si
consiliere de grup (care se focalizează pe relațiile sociale și personale și pe
probleme legate de acestea) . Ca şi orientare
terapeutică poate fi folosită
terapia cognitiv comportamentală (care se axează pe modificarea anumitor
idei și a modelului comportamental ,achiziţionarea unor deprinderi de a face
faţă unor probleme sociale precum şi învăţarea unor metode de autoreglare a
comportamentului).
Pornind de la premisa că depresia poate apărea la
vârsta adolescenţei şi din practica desfăsurată în cadrul cabinetului am
efectuat un studiu pentru a determina nivelul ,,depresiei” în rândul
adolescenţilor (elevii din clasele a IX - a şi a X -a - 107 repondenţi) .
La baza studiului s-a aflat un chestionar (anexa1)
care relevă gradul simptomelor în ceea ce priveste depresia: între 0 – 4 itemi
cu răspuns afirmativ nu sunt simptome ale depresiei; între 5 şi 7 itemi cu răspuns
afirmativ sunt simtome de depresie uşoară; între 8 şi 9 itemi cu răspuns afirmativ
sunt simptome de depresie moderată; între 10 şi 12 itemi cu răspuns afirmativ
sunt simptome de depresie severă;
Analiza rezultatelor relevă faptul că 82% din
repondenţi nu au simtome ale depresiei , 16 % din repondenţi au simtome de
depresie uşoară (trăire depresivă) şi 2%
repondenţi au simptome ale
depresiei moderate şi nici un repondent nu prezintă simptome de depresie
severă.
Rezultatele obţinute concordă cu datele din
literatura de specialitate unde incidenţa este de 10-15 % în ceea ce priveşte
existenţa simptomelor unei depresii usoare (după ,,Bertschy şi colaboratorii
riscul morbid de aparţie a unei tulburări afective majore în decursul vieţii
este de 6-10% la bărbaţi si de 12 -20% femei,,).
Din punct de vedere psihopatologic, între adolescenţă
şi depresie există relaţii complexe pe de o parte legate de travaliul psihic
propriu aceste vârste , travaliul de separare (doliul copilăriei) şi pe de altă
parte sensibilitatea la factorii de mediu.
Cunoaşterea depresiei, descoperirea ei sub toate
formele şi manifestările înseamnă posibilitatea tratării ei şi mai ales prevenţiei
ei, cu aportul semnificativ al actorilor implicaţi (familie,societate etc.).
Anexa 1
Chestionar
Instrucțiuni: citește cu atenție afirmațiile următoare și
încearcă să alegi o variată de răspuns dintre cele două. Alege variata care
descrie cel mai bine starea de dispoziție, gândirea și comportamentul tău din
ultimele două săptămâni. Nu există răspunsuri bune sau greșite ci răspunsurile
reflectă felul în care simți și gândești. Dacă ai dificultăți în a alege o
variată de răspuns, alege variata care cel mai probabil descrie starea ta de
sănătate. Nu sări peste afirmații. Este important să reflectezi asupra tuturor
situațiilor prezentate.
1. Mă simt trist şi fără speranţă chiar dacă nu
s-a întâmplat nimic în cursul zilei.
2.Simt că nu mă mai intereseză şcoala , contactul
cu familia sau activitatea din timpul liber.
3.Trec ore până reusesc să adorm , imagini şi
gânduri despre viaţa mea , fără speranţă îmi trec prin minte.
4.Simt că mi-am pierdut vitalitatea şi mă simt
fără vlagă.
5.Îmi trebuie ore sau zile de gândire înainte de
a lua o decizie şi mă simt nesigur când ajung la o decizie finală
6.Simt că nu pot să-mi menţin concentrarea în
timpul unor activităţi de rutină ca – anumite treburi gospodăreşti sau cititul
unui capitol dintr-o carte.
7.Mă simt fără importanţă , fără valoare şi
nedorit de cei din jur.
8.Simt că am eşuat în a-mi face un viitor mai bun
, planurile şi dorinţa mea de mai bine au fost zadarnice.
9.Simt că viaţa mea nu merită trăită în
continuare şi adesea îmi trec prin minte gânduri de a-mi pune capăt zilelor.
10.Îmi caut vină pentru toate lucrurile rele care
mi s-au întâmplat .
11.Simt că interesul meu pentru viaţa socială s-a
diminuat sau lipseşte total.
12.Mă simt iritat , mă plâng adesea de dureri de
cap , dureri de stomac sau dureri de spate.
Cotare :
între 0 – 4 itemi cu răspuns afirmativ nu sunt
simptome ale depresiei;
între 5şi 7
itemi cu răspuns afirmativ sunt simtome de depresie uşoară;
între 8 şi 9
itemi cu răspuns afirmativ sunt simptome de depresie moderata;
între 10 şi 12 itemi cu răspuns afirmativ sunt
simptome de depresie severă;
Bibliografie:
Daniel Marcelli, Elise
Berthaut, Depresie si tentative de suicid
la adolescenţă, Editura Polirom 2007
Henri Loo , Pierre Loo , Depresia,
Editura
Corint, 2003
Constantin Enăchescu , Tratat de Psihopatologie , Editura
Polirom, 2007
Irina Holdevici, Valentina
Neacşu , Consilierea psihologică şi psihoterapie în situaţiile de criză,
Editura Dual tech, 2011
George Ionescu , Psihiatrie clinică, Editura
Univers Enciclopedic , 2000
